LA MULȚI ANI 2012!

      Sfârșit de an! Rămâi cu bine 2011! Bun găsit 2012 ... an temut, an al schimbărilor! An al  înnoirii în spirit. Și în iubire, iubirea îngerilor, iubirea DIVINĂ, iubirea totală, care aduce acceptarea, toleranța și bucuria de a FI!
      Fie ca 2012 să aducă trezirea pentru toți căutătorii de LUMINĂ! Darurile FIINȚEI DIVINE să se reverse peste toți și LUMINA  să pătrundă în sufletele noastre, să ne deschidă porțile INIMII pentru a pătrunde IUBIREA INFINITĂ!
      Mulțumesc tuturor celor care au avut un rol în viața mea, în sens pozitv sau negativ. Într-un caz, am învățat să zbor alături de ceilalți, iar în celălalt caz, am învățat să accept căderea și să o privesc ca pe o experiență din care cea câștigată sunt eu!
      Și mai ales, mulțumesc lui Dumnezeu, pentru copiii pe care mi i-a dăruit și cu care am ”crescut” împreună! Copiii sunt frații mai mici ai îngerilor și ne sunt dați pentru a ne arăta calea pe care trebuie să o urmăm în viață.
                         Vă iubesc pe toți! LA MULTI ANI 2012!

Instituţia publică - refugiu pentru neasumarea responsabilităţii

Nu am mai scris de mult timp. Am impresia ca viata este un iureş, din care ieşim mai mult sau mai puţin şifonaţi. Încă o dată am avut prilejul să îmi întăresc părerea despre instituţii! Si nu vreau să spun nepărat că instituţiile de la noi sunt aşa cum sunt ci în general, instituţiile din lume funcţionează prost. Până în prezent, eu, personal nu am văzut vreo instituţie, fie ea chiar cu titlu umanitar, să funcţioneze în slujba omului şi mai ales, pentru OM. Omul anonim, omul de rând, omul aflat în nevoie, omul care bate la uşă şi are lacrima în colţul ochiului ... se izbeşte de răceala hărtiei, cu care instituţia işi acoperă, de multe ori, incompetenţa, ori frustrarea de a nu şti cum să ajute. Şi acolo unde ar fi cine să-şi asume o răspundere ... lipseşte o ştampilă, sau o semnătură, fără de care nu se învârteşte pământul.
Ce uşor este să trântim uşa în nas celui care ne cere, de multe ori, un lucru firesc, natural, sau poate chiar banal, nu-i aşa? Ce uşor este să ne ascundem în spatele unei hărtii pe care sunt trecute nişte cuvinte fără noimă, de multe ori, constituite într-un limbaj nu de lemn, ci de cauciuc, din care nici chiar cei care l-au întocmit nu înţeleg nimic şi care mai are şi titlu de LEGE! Aşa-zisele legi făcute pentru a fi interpretate, eludate numai să nu fie clare, pentru a fi respectate. Cam de aici pornesc toate relele de la noi ... de la LEGI, care sunt făcute fără cap, de oameni care nu au nici un interes să le respecte, sau mai rău, de oameni care se gândesc că poate odată, cândva, le va fi de folos să poată interpreta acea lege în favoarea lor, astfel încât să le fie ascunse afacerile murdare şi înşelătoriile. În consecinţă, cu asemenea legi, nici instituţiile nu pot funcţiona corect, în sprijunul omului, a cetăţeanului care are o nevoie!
Dacă ar fi după mine, aş desfiinţa toate instituţiile create de om şi aş lăsa doar una singură, care să funcţioneze după LEGEA DIVINĂ şi acea instituţie este FAMILIA, care odată, era considerată, pe drept cuvânt celula de bază a societăţii. Acea familie întemeiată pe IUBIRE DIVINĂ, ÎNŢELEGERE RECIPROCĂ, RESPECT pentru ceilalţi, pentru valorile fundamentale ale vieţii, SERIOZITATE, dar şi UMOR, DETAŞARE, EMPATIE ... cred că vreau prea multe, nu? Cred că la acest mod de raportare reciprocă s-a gândit DUMNEZEU atunci când a creat omul.
Dar din păcate, foarte puţine familii funcţionează după aceste valori supreme. Cei care sunt pesimişti ar spune că nici nu mai există asemenea familii, dar eu chiar ştiu asemnea familii, dar cum am spus, numărul lor este infim în comparaţie cu restul, care are alte valori la bază!
Dar acum sunt mult prea supărată şi rănită ca să spun mai multe ... poate altă dată voi fi mai coerentă.