Lecţii de viaţă - II

Şi cum spuneam ... mai există OAMENI adevăraţi pe această lume. A doua zi, după ce am scris prima povestire, cu păţania mea, am avut ocazia să mă conving de asta. Bineînţeles că, fără tratament anticoagulant, la varicele mele, în combinaţie cu gipsul, am făcut tromboembolie pulmonară, fiind la un pas de a deveni o fiinţă eterică. Medicul de salon a spus că am avut mare noroc. A fost o experienţă cumplită ... să nu poţi respira, să oboseşti la cel mai mic efort (şi când zic efort mă gândesc la o simplă întoarcere în pat de pe o parte pe cealaltă), să gâfâi după fiecare cuvănt rostit ... cu alte cuvinte, să fii o semilegumă! E groaznic!
Dar Bunul Dumnezeu, m-a ajutat, după 10 zile de investigaţii, tratamente, injecţii şi pastile, să fiu din nou acasa, cu sentimentul că am primit o a doua şansă la viaţă! Sper din tot sufletul să învăţ din această experienţă! Întotdeauna eu am fost pe ultimul loc, lucru care nu se va mai întâmpla de acum înainte. Abia trecând tangenţial prin moarte am început să întrevăd adevărata valoare a vieţii. Este bunul cel mai de preţ pe care îl avem şi nu ştim să îl apreciem decât atunci când suntem pe cale de a-l pierde. Am timp acum să reflectez la tot ceea ce mi s-a întâmplat.