Inteligenţa emoţională

Inteligenţa emoţională este capacitatea personală de identificare şi gestionare eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educaţie etc.). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter şi intra-personale.

Pentru Goleman, inteligenţa emoţională are la bază cinci elemente deosebit de importante:

· cunoaşterea personală,

· controlul emoţiilor/reacţiilor emoţionale,

· motivaţia,

· empatia,

· capacitatea de comunicare.

Dezvoltarea inteligenţei emoţionale ne permite să ne punem în valoare aptitudinile intelectuale, creativitatea. Ne asigură reuşita, atât în plan personal, cât şi în cel profesional.

Importanţa emoţiilor

Supravieţuirea

Emoţiile s-au dezvoltat de-a lungul erelor, în consecinţă, ele funcţionează ca un sistem de ghidare foarte delicat şi sofisticat, ca un mecanism de atenţionare interior.

Luarea deciziilor

Sentimentele şi emoţiile reprezintă o importantă sursă de informaţii, ajutându-ne să luăm decizii. Fără centrii nervoşi ai emoţiilor omul nu poate lua nici o decizie, deoarece nu va şti ce va simţi în legătură cu deciziile sale.

Stabilirea limitelor

Sentimentele noastre ne ajută să tragem semnale de alarmă atunci când suntem deranjaţi de comportamentul unei persoane. Fermitatea exprimării emoţionale din acele momente ne poate ajuta în trasarea graniţelor care ne sunt necesare pentru protejarea sănătăţii noastre psihice.

Comunicarea

Comunicarea are loc în principal la nivel nonverbal, adică emoţional. Emoţiile se manifestă de regulă prin expresiile faciale şi prin postura corporală. Cei care stăpânesc arta comunicării pot exprima mai mult din nevoile lor emoţionale. Pe de altă parte, cei care sunt receptivi la nevoile emoţionale ale celorlalţi oameni, sunt capabili să-i facă să se simtă importanţi, înţeleşi şi iubiţi.

Unitatea

Sentimentele şi emoţiile sunt universale, fapt care ne poate ajuta să ne simţim uniţi între noi. De exemplu, sentimentele de empatie, compasiune, cooperare şi iertare, au potenţialul de a ne uni ca specie.

Structura competenţelor emoţionale

A. Competenţe emoţionale de ordin personal

- conştiinţa de sine: cât de bine îţi cunoşti propriile emoţii, sentimente; să ştii care sunt forţele şi slăbiciunile tale, să ai un simţ al valorii personale;

- stăpânirea de sine: să fii capabil să iţi controlezi emoţiile şi impulsurile; să fii credibil prin respectarea anumitor standarde unanim acceptate; să iţi asumi răspunderea pentru ceea ce faci; să fii flexibil şi deschis faţă de nou;

- motivaţia: să iţi doreşti să fii cel mai bun, să reuşeşti; să poţi să te implici în obiectivele comune ale unui grup; să ai iniţiativa când este nevoie; să fii optimist şi perseverent în ciuda obstacolelor.

B. Competenţe emoţionale de ordin social

- empatia: să simţi sentimentele celorlalţi şi să participi afectiv la îngrijorările lor; să îi ajuţi pe ceilalţi să se dezvolte; să anticipi, să identifici nevoile celorlalţi; să percepi corect relaţiile de putere;

sociabilitatea: să fii capabil să exerciţi influenţă, să fii persuasiv; să ştii să asculţi, să negociezi, să inspiri, să organizezi, să iţi creezi legături cu alţi oameni, să conlucrezi pentru a obţine un rezultat comun.